Viaţa e un joc de puzzle! Eu pot să îl construiesc?

Tuturor ne place să vorbim despre viaţă sau ne place să credem că vorbim despre viaţă. Ne place să vorbim despre noi, despre cei care ne înconjoară. Ne place să vorbim despre relaţii, să creăm scenarii, intrigi, să vorbim despre lucruri care ne ocupă timpul şi mintea. Însă, câteodată, nu conştientizăm că vorbim despre lucruri superficiale, lucruri pe care nu le înţelegem cu adevărat. De câte ori ne-am pus întrebări precum: Ce este viaţa? Ce îmi oferă ea mie? Cum mi-am clădit eu propria viaţă? Cine sunt eu şi care este rolul meu în viaţă? Acestea sunt câteva întrebări dintre multe altele care ne vin în permanenţă în minte. Vin şi ne macină deoarece nu este uşor să le găsim răspunsuri.

În data de 1 iulie 2010 s-a desfăşurat a opta şedinţă a grupului de suport „Un îndemn la demnitate!” intitulată „Viaţa ca un joc de puzzle”. Grupul este format din 10 persoane beneficiare BASC, iar şedinţele sunt moderate de către un psiholog specializat. Scopul acestui grup este de a identifica soluţii la preocupările cele mai importante pe care le au persoanele aflate într-o situaţie de dificultate şi găsirea unor răspunsuri potrivite la aceste probleme. Totodată, prin aceste şedinţe se urmăreşte dezvoltarea însuşirilor personale, a respectului şi a încrederii de sine şi implicarea în diferite activităţi ale proiectului pentru sporirea sentimentului de utilitate, de valorizare personală şi de încredere în forţele proprii.

Oamenii, percepuţi în integritatea lor, au atât părţi bune cât şi rele. De cele mai multe ori, noi nu facem decât să ne axăm pe ce e mai rau la noi şi la ceilalţi, uitând cu desavârşire de multiplele aspecte pozitive pe care le are o persoană. Nu depunem nici cel mai mic efort să vedem ce au oamenii extraordinar, câte lucruri bune poartă în interiorul lor. E mult mai usor să blamăm, să criticăm, să stigmatizăm. Pentru a putea să acceptăm o persoană de lăngă noi exact aşa cum se prezintă ea, cu părţi pozitive şi negative, trebuie înainte de toate să ne acceptăm pe noi înşine, iar pentru acest lucru este necesar să ne cunoastem şi cel mai lăuntric colţ al personalităţii noastre. Este necesar să cunoaştem viaţa pe care am ales să o trăim sau care ne-a fost dată să o trăim.

Condiţiile actuale de trai ne determină să devenim prea serioşi, prea rigizi, să uităm să trăim, să uităm să simţim, ajungând să ne îndepărtăm de noi înşine. De aceea, trebuie să ne oprim puţin din mersul alert şi să reflectăm asupra propriei vieţi şi asupra propriei fiinţe.

De ce este viaţa un puzzle?

Pentru că este compusă din multe „piese”: planuri, dorinţe, obiective, valori, comportamente, relaţii. Important este ca de fiecare dată reuşim să potrivim piesele acestui puzzle şi apoi să trecem la un alt nivel. În această manieră, reuşim să dobândim o viziune, o privire de ansamblu asupra întregii situaţii, lucru care ne ajută să constatăm părţile la care mai avem de lucrat şi îmbunătăţit.

Din nefericire, există persoane care acordă ani la rând unui joc de puzzle şi nu reuşesc să facă nici o schimbare. Acest lucru survine atunci când acele persoane au luat jocul prea în serios sau persistă să potrivească piesele acolo unde nu le este locul. În viziunea lor a rămas doar o singură imagine, un singur puzzle pe care nu reuşesc să îl finalizeze. Şi pentru că acel puzzle nu le iese, nu trec la un alt nivel sau dacă o fac procedează exact în acelaşi fel, alegând piesele care nu se potrivesc, uneori chiar strică acel puzzle sau pur şi simplu renunţă. Renunţă la visuri, renunţă la speranţe, renunţă la planuri, renunţă la relaţii. În concluzie renunţă la ei înşişi.

Odată ce descoperim cum să rezolvăm puzzle-uri, simţim că avem situaţia sub control. Acest lucru ne ajută să dobândim încredere în noi şi ne oferă forţa necesară să o luăm de la capăt pentru a pune piesa potrivită acolo unde îi este locul.

E bine de reţinut că rezolvarea unui puzzle în viaţă noastră presupune să fim deschişi, să încercăm să ne asumăm responsabilitatea pentru alegerile pe care le facem, să ieşim din zona noastră de confort. Numai în acest fel, planurile, visurile şi dorinţele noastre devin realitate.

 

Tudorache Irina, Psiholog Biroul de Asistenţă Socială Caritas

 

 

Citit 634 ori Ultima modificare Joi, 18 Septembrie 2014 11:06

Calendar

« Noiembrie 2017 »
Lun Marţi Mie Joi Vin Sâm Dum
    1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30