Meditaţie pentru Solemnitatea Prea Sfintei Treimi.

 Fiecare om se naşte cu moştenirea neascultării primilor părinţi, Adam şi Eva, de porunca dată de Dumnezeu, neascultare numită şi păcat strămoşesc. Acest păcat ni s-a iertat, îndată după naştere, prin botezul care ni s-a acordat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Din acest moment, am devenit membri ai Bisericii, copii ai lui Dumnezeu, unic în Fiinţă şi întreit în Persoane, taină minunată care susţine, hrăneşte şi rodeşte întreaga noastră viaţă creştină. Pe parcusul ei, viaţa creştină este alimentată şi de celelalte izvoare de har: mirul, euharistia, pocăinţa (spovedania), maslul, preoţia şi căsătoria, toate în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

An de an, Solemnitatea Sfintei Treimi, după cele ale  Naşterii şi Învierii Domnului, şi a Rusaliilor, deschide a doua jumătate a anului bisericesc, Timpul de peste An (în care sunt incluse şi duminicile de la Botezul Domnului până la prima duminică din Postul Mare), călăuzindu-ne viaţa creştină până la Solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos, Regele Universului, ultima duminică a anului liturgic.

Textele sacre din liturghia cuvântului fixate pentru această duminică ne dau posibilitatea de a medita şi retrăi cu bucurie credinţa în adevărul fundamental al Sfintei Treimi. Astfel:

1.                Ultimele cuvinte din evanghelia după Matei, cap.28,18-20, spuse de Isus  apostolilor săi: Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ. Aşadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit! Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii.

2.                 Din scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani (8,15b-17): Aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm Abba, Tată! Însuşi Duhul dă mărturie duhului nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu el, ca împreună cu el să fim şi glorificaţi.

3.                Cuvinte adresate de Moise poporului (Dt.4, 39-40: Să ştii şi să meditezi în inima ta că Domnul este Dumnezeu sus în cer şi jos pe pământ şi nu este altul. Păzeşte hotărârile şi poruncile lui pe care ţi le dau  astăzi ca să-ţi fie bine.

Ca şi ilustrare  a credinţei în marele mister al Sfintei Treimi să fie următoarea istorioară:

„Un călător află că locul unde vrea să ajungă se află la capătul unui vârf de munte foarte înalt şi greu accesibil. Un ghid îşi oferă serviciile. Înainte de a-l angaja, călătorul îl întreabă: -„Aţi fost vreodată în acel loc?” –„Nu, răspunde ghidul, dar am făcut odată jumătate din drum şi am auzit mai mulţi cunoscuţi care mi-au descris restul drumului”. Călătorul refuză oferta acestuia şi se adresează unui al doilea ghid: -„Cunoaşteţi locul unde trebuie să merg?” –„Nu, dar l-am văzut de departe, de pe alt vârf”. Este refuzat şi acesta. Aceeaşi întrebare este pusă şi unui al treilea ghid care răspunde: -„Eu locuiesc chiar acolo!”. Foarte încrezător, călătorul pleacă însoţit de acest ghid spre locul râvnit” ( Alois Bişoc-coord. Cuvinte pentru viaţă, culegere de omilii, B.p.138).

Aplicaţie: Dorim să cunoaştem cât mai bine pe Dumnezeu pentru a ajunge la adevărata fericire. Însuşi Dumnezeu, Iubirea, a venit între noi, ne-a arătat calea şi ne însoţeşte cu harul său pentru a junge în patria cerească.

O altă istorioară instructivă:

„Erau zorii zilei la Betleem. Plecase şi ultimul pelerin. De asemenea,   steau care se aşezase deasupra staulului sărăcăcios şi le arătase drumul  regilor magi, dispăruse. Fecioara Maria privea cu duioşie pruncul care adormise. Dar la un moment dat, scârţâind, vechea uşă a staulului s-a deschis încet. Părea împinsă mai mult de o suflare de vânt decât de o mână. În prag a apărut o femeie în vârstă, îmbrăcată în zdrenţe, şi o mare mantie neagră îi acoperea şi faţa. Maria a tresărit ca şi cum ar fi văzut o zână rea. Isus continua să doarmă. Măgarul şi boul smulgeau câte o gură de fân şi paie dintr-o grămadă pe care o aveau în faţa botului şi nu au luat-o în seama pe noua venită.

Maria urmărea cu privirea ciudata apariţie. Fiecare pas al necunoscutei părea lung cât secolele. Bătrâna continua să înainteze, până când a ajuns alături de iesle. Deodată, pruncul Isus a deschis ochii, iar Maria s-a mirat văzând strălucind în ochii copilului şi al femeii aceeaşi lumină de speranţă.

Bătrâna s-a aplecat spre prunc, în timp ce Maria îşi ţinea răsuflarea. Bătrâna a scotocit prin hainele sale zdrenţăroase, căutând ceva. Se părea că-i trebuie secole pentru a găsi. Maria continua să o privească cu nelinişte. În sfârşit, după un timp foarte lung, bătrâna a scos din zdrenţele sale un obiect, care însă a rămas ascuns în mâna sa, şi i l-a dat pruncului.

După toate darurile păstorilor şi ale regilor magi, ce putea fi oare acel dar misterios? Maria vedea doar spinarea bătrânei aplecate spre leagănul improvizat al lui Isus.

Apoi, bătrâna s-a ridicat, ca şi cum ar fi fost eliberată de o povară infinită care o trăgea spre pământ. Spatele său s-a ridicat, capul s-a înălţat de parcă atingea tavanul, faţa sa a recăpătat în mod miraculos tinereţea, părul i-a devenit moale şi strălucitor ca mătasea. Când s-a îndepărtat de iesle, pentru a dispărea în întunericul din care venise, Maria a putut, în sfârşit, să vadă darul misterios: în mânuţele lui Isus strălucea un măr roşu. Acea femeie era Eva, prima femeie, mama celor vii, care îi dăduse lui Mesia fructul primului păcat. Pentru că acum, prin Isus, se născuse o creaţie nouă.

Şi totul putea să reînceapă.

( Bruno Ferrero, 365 povestioare pentru suflet, Ed.”Presa Bună”, Iaşi, 2013, p.462-3).

Cu adevărat, prin Cristos, în Cristos şi cu Cristos, ne aflăm într-o creaţie nouă, a vieţii creştine treimice, în drum spre vederea fericită a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, Treimea cea de o Fiinţă şi nedespărţită, în Patria Cerească.

„Părinte sfânt, tu ne consuderi fii în Fiul tău şi ne îmbogăţeşti cu darurile Duhului. Fă-ne conştienţi de misterul trinitar pe care fiecare creştin îl cuprinde prin sine. Şi fă din noi martorii iubirii tale, în familie şi în societate. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. (Din rugăciunea credincioşilor, în Solemnitatea Prea Sfintei Treimi).

                                                                                            P.A,Despinescu

 

 

 

Nepal

Nepal este o țară situată în Himalaya centrală, între India la sud și China (Tibet) la nord. Este împărțit în 14 zone și 75 de districte, grupate în 5 regiuni de dezvoltare și are o suprafață de 147181 km². Populația este de cca 29 milioane de persoane. Majoritatea populației este nepaleză de origine indo-ariană. Kathmandu este capitala statului și cel mai mare oraș al țării.

  În timp ce mergea spre Ierusalim, Isus le-a declarat ucenicilor săi: Foc am venit să arunc pe pământ şi ce altceva vreau decât să se aprindă (Lc 12,49). Aceste cuvinte îşi găsesc cea mai evidentă realizare cincizeci de zile după înviere, la Pentecoste, o sărbătoare ebraică ce a devenit, în Biserică, sărbătoarea prin excelenţă a Spiritului Sfânt. Aşa cum scrie sfântul Luca; atunci le-au apărut  [apostolilor] nişte limbi de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei (Fap 2,3-4). Adevăratul foc, Duhul Sfânt, a fost adus şi trimis pe pământ de Isus Cristos. El nu l-a furat de la zei, cum a făcut Prometeu, conform mitului grec, dar s-a făcut mijlocitor pentru darul lui Dumnezeu pe care l-a obţinut pentru noi cu cel mai mare act de iubire din istorie: moartea sa pe cruce.

  Dumnezeu vrea să dăruiască în continuare acest foc fiecărei generaţii umane, şi în mod natural, el este liber să o facă cum şi când vrea. Dumnezeu este duh, şi duhul suflă încotro vrea (In 3,8). Există însă o cale normală pe care Dumnezeu însuşi a ales-o să arunce focul pe pământ: această cale este Isus, Fiul unul născut întrupat, mort şi înviat. Isus Cristos a constituit Biserica, ca şi Corp mistic al său, pentru ca să prelungească misiunea sa în istorie. Primiţi pe Duhul Sfânt – spuse Isus apostolilor săi în seara învierii, însoţind aceste cuvinte cu un geste expresiv; suflă peste ei (In 20,22). Gestul arată faptul că astfel le-a dăruit lor pe Duhul Sfânt, Duhul Tatălui şi al Fiului. În solemnitatea de astăzi Scriptura ne spune încă o dată că trebuie să fim împreună cu cei din comunitate, căci mai ales aici trebuie să fim ca să primim prezenţa şi darurile Duhului Sfânt. În relatarea care descrie evenimentul de la Rusalii, autorul sacru ne aminteşte că ucenicii erau adunaţi împreună în acelaşi loc. Acest loc este Cenacolul, camera de sus, unde Isus a luat ultima Cină, unde le-a apărut lor înviat: acea cameră care, într-un fel a devenit ca să spunem aşa sediul Bisericii care se năştea (Fap 1,13). În cartea Faptele apostolilor mai mult decât să insiste asupra locului fizic, autorul intenţionează să remarce atitudinea interioară a discipolilor: toţi, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus (Fap 1,14). Aşadar, a fi într-un singur cuget în cadrul rugăciunii.

 Toate acestea, au valorare şi pentru Biserica de astăzi, valorează pentru noi, care suntem reuniţi prin credinţă. Dacă vrem ca Rusaliile să nu se reducă la un rit simplu sau pentru o comemorare subiectivă, dar să fie un eveniment actual al mântuirii, trebuie să fim predispuşi la o religie atentă la darul lui Dumnezeu prin ascultarea Cuvântului său. Pentru ca Rusaliile să se reînnoiască în timpul nostru, trebuie poate – fără să se ia libertatea lui Dumnezeu – ca Biserica să fie mai puţin preocupată pentru activităţi şi mai dedicată rugăciunii. Asta ne învaţă Mama Bisericii, Maria preasfântă, Mireasa Duhului Sfânt.

 

Pr. dr. Alois Hîrja

 

   

    Sâmbătă, 16 mai 2015, a fost organizat pelerinajul anual la Cacica, cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului. Pentru organizarea pelerinajului și-au unit inimile și forțele, Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară al Episcopiei Romano-Catolice Iaşi, Serviciul de Îngrijire la Domiciliu al Centrului Diecezan Caritas Iaşi, Oficiul pentru Pelerinaje, sanctuarul de la Cacica, Congregaţia Fiicelor Sfintei Maria a Divinei Providenţe, Congregația Surorilor Franciscane Misionare De Assisi, Uniunea mamelor milostive crestine de la Butea.

Calendar

« Februarie 2019 »
Lun Marţi Mie Joi Vin Sâm Dum
        1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28      
X

Right Click

No right click