ACTUALITATEA ÎNVIERII DOMNULUI

18 Aprilie 2015

Meditaţie la Duminica a 3-a a Paştelui-2015

În timpul de la Paşti până la Înălţarea Domnului, în întreaga lume se aude ecoul salutului rostit de glasurile creştnilor: CRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT! E mărturia care se dă, din generaţie în generaţie, de două mii de ani, a realităţii fundamentale a religiei creştine, dovedită şi înscrisă în Evanghelii, în Faptele Apostolilor şi în celelalte scrieri din Noul Testament.

Maria Magdalena, femeile pioase, apostolii, ( cu menţiune aparte lui Toma pentru recunoaşterea prin văz, auz şi simţire a lui Isus Înviat: Domnul meu şi Dumnezeul meu! ), ucenicii în drum spre Emaus, şi mulţi mulţi alţii, sunt vrednici de crezare când spun: L-am văzut pe Domnul! Totodată, ei îndreptăţesc convingerea exprimată de „apostolul neamurilor” prin cuvintele: Ştiu cui am crezut! (2Tim.1,12).

În liturghia Duminicii a treia a Sfintelor Paşti, ordinea B, sfântul evanghelist Luca (23,35-48), relatează apariţia lui Isus celor unsprezece ucenici aflaţi în Ierusalim, cărora li se adaugă cei doi,  care în drumul spre Emaus au avut fericirea să-l vadă şi să stea de vorbă cu Cel Înviat, nerecunăscut de ei decât la „frângerea pâinii”. În timp ce toţi aceştia confirmă că Isus este viu şi „s-a rătat lui Simon”, Isus le apare, spunându-le: Pace vouă!

Orice fenomen neobişnuit şochează, produce uimire, chiar teamă.

Iată-i pe ucenici în această situaţie, crezând că se află înaintea unei fantome, „că văd un duh”. Într-adevăr, un trup înviat devine spiritualizat, depăşind barierele obişnuite ale materiei. Pentru a-i aduce la realitate, Isus le arată mâinile şi picioarele, îndemnându-i să i le pipăie, ca să se convingă. Mai mult, le cere ceva de mâncare. „Ei i-au dat o bucată de peşte fript, pe care el a mâncat-o înaintea lor” (v.42-43). Astfel, aduşi la normalitate, le poate aminti ceea ce le-a spus când era cu ei în peregrinările  activităţi sale evanghelizatoare, prezise de Legea lui Moise, profeţi şi psalmi despre dânsul: „le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile”, precizând: „Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi, şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate popoarele, începând din Ierusalim” (v.46-47). Iar ca să-i conştientizeze de misiunea ce o vor avea de împlinit, le-o spune cu claritate: „Voi veţi fi martorii acestor lucruri! ( v.48 ).

De fapt, beneficiarii arătărilor lui Isus au dat mărturie despre acestea contemporanilor lor, iar aceştia, la rândul lor, în una, sfântă, catolică (universală) şi apostolică Biserică, până astăzi şi o vor da până la sfârşitul lumii (Mt.28,20).

Un astfel de martor, „de primă mână” este însuşi Petru, purtătorul de cuvânt al apostolilor, care, după vindecarea ologului de la uşa templului din Ierusalim, adresându-se poporului uimit de miracol, adunat în porticul lui Solomon, le spune: „Dumnezeul părinţilor noştri l-a glorificat pe Fiul său, Isus, pe care voi l-aţi dat în mâinile lui Pilat şi l-aţi renegat înaintea lui, pe când el judecase ca să-l elibereze […] Voi l-aţi ucis pe cel care conduce la viaţă, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi pe acesta  căruia noi îi suntem martori. Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aceasta […] Aşadar, convertiţi-vă şi întoarceţi-vă, pentru ca păcatele voastre să fie iertate!” (Prima lectură a Duminicii. Fap.3,13-15.17-19).

Un alt martor deosebit de important, Ioan, „apostolul Iubirii” ne spune: „Isus Cristos, apărătorul nostru la Tatăl, este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre şi ale lumii întregi […] Îl cunoaştem dacă păzim poruncile lui […] Dacă cineva păstrează cuvântul lui, într-adevăr iubirea lui Dumnezeu în el este desăvârşită” ( Lectura a doua a Duminicii: 1In.2,1-5a).

Noi toţi cei botezaţi, am preluat de la înaintaşii noştri, în sfânta Biserică, ştafeta mărturiei lui Isus Cel Înviat, în spirit de credinţă,speranţă şi iubire, o purtăm cu atenţie în călătoria spre Patrie, încredinţând-o, la rândul nostru, generaţiilor următoare.

În acest scop, reţinem prima rugăciune a  Duminicii:

„Să tresalte pururi de bucurie poporul tău, Dumnezeule, căci i-ai reînnoit tinereţea sufletească. Dăruieşte-le credincioşilor tăi, care se veselesc acum pentru că le-ai redat demnitatea de fii, harul, să aştepte recunoscători, cu speranţă neclintită, ziua învierii lor. Prin Cristos Domnul nostru. Amin”.

De asemenea şi versetul 7b din psalmul responsorial 4;

„Fă să răsară peste noi, Doamne, lumina feţei tale!”.

P.A.Despinescu

Citit 937 ori Ultima modificare Marți, 19 Mai 2015 14:57

Calendar

« Septembrie 2018 »
Lun Marţi Mie Joi Vin Sâm Dum
          1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30
X

Right Click

No right click