DUMINICA a3-a. POSTUL MARE. A-2017

18 Martie 2017

    „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu!”(In.4,10a).

     „Acesta este cu  adevărat Mântuitorul lumii!”(In.4,42).

 

Duminica trecută, a doua din Postul Mare, seria A, sfântul apostol şi evanghelist Matei (17,1-9), ne relata în evenimentul „Schimbarea la Faţă”, revelarea dumnezeirii lui Isus la trei dintre ucenici: Petru, Iacob şi Ioan.

În această duminică, a treia din Post, sfântul apostol şi evanghelist Ioan (4,5-15.19b-26.39-42), ne relatează o altă revelare a lui Isus, de data aceasta, unei femei samaritene, din cetatea Sihar.

Isus şi ucenicii săi eru în drum spre Galileea. Era pe la amiază. Obosiţi de drum, se opresc în cetatea menţionată, la o fântână, numită a lui Iacob. Ucenicii se duc în cetate pentru a cumpăra merinde. Isus rămâne la fântână. Îndată apare o samariteană ca să scoată apă. Isus, însetat, cere să-i dea să bea. În felul acesta începe dialogul minunat.

-Isus: „Dă-mi să beau!”.

-Samariteana: „Cum. tu, iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?”. Evanghelistul explică mirarea femeii: „De fapt, iudeii nu au legături cu samaritenii”, din cauza unor diferende de ordin confesional.

-Isus: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune ̒Dă-mi să beau̒, tu ai fi cerut de la el şi el ţi-ar fi dat apă vie”.

-Samariteana: „Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este  adâncă; de unde deci ai apa vie” […].

-Isus: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, dar cine va bea din apa pe care  i-o voi da eu nu va înseta niciodată, şi apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa cea veşnică”.

-Samariteana: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot!”.

Ajunşi în acest moment al dialogului, după ce dumnezeiescul Învăţător o ajută pe samariteană să înţeleagă „darul lui Dumnezeu, apa vieţii”, simboluri ale justificării prin har, în a doua parte samariteana îşi dă seama că acest dar al lui Dumnezeu vine prin Isus.

- Isus: „Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici!”.

-Samariteana: „Nu am bărbat”.

-Isus: „Bine ai zis:̒Nu am bărbat̒, pentru că ai avut cinci bărbaţi, şi cel pe care îl ai acum nu este bărbatul tău. În privinţa asta ai spus adevărul”

-Samariteana: „Doamne, văd că tu eşti profet” [...]. „Ştiu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăţa toate”.

-Isus: „Eu sunt, cel care îţi vorbesc!”.

Impresionată de cele spuse ei de Isus, samariteana şi-a lăsat urciorul şi s-a dus în cetate, spunându-le oamenilor: „Veniţi şi vedeţi omul care mi-

a spus tot ce am făcut! Oare nu este acesta Cristos?”.

Dând crezare femeii, samaritenii au ieşit din cetate şi au venit la Isus, rugându.l să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile.

Evanghelistul conclude  minunatul episod, cu aceste cuvinte: „Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul lui.”. Ei spuneau femeii: „Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mîntuitorul lumii”.

Admirând disponiibilitatea samaritenilor faţă de „darul lui Dumnezeu şi de apa cea vie a harului, îndreptăm cu încredere rugăciunile spre izvorul Milostivirii divine, spunând:

„Părinte sfânt, Fiul tău Isus, aşezat la fântâna din Sihar, a dat samaritenei apa care stinge orice sete şi ţâşneşte pentru viaţa veşnică. Te rugăm, trezeşte şi în noi dorinţa după apa cea vie a harului şi fă-ne să ne fie mereu sete de tine. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin”.

 

Pr. Anton Despinescu

 

 

 

Citit 532 ori Ultima modificare Sâmbătă, 18 Martie 2017 18:45

Calendar

« Iunie 2018 »
Lun Marţi Mie Joi Vin Sâm Dum
        1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30  
X

Right Click

No right click