DUMINICA a 30-a.A-2017

13 Noiembrie 2017

Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi!.

Există în om, ca urmare a păcatului originar al neascutării de porunca lui Dumnezeu, un conflict intern pe care apostolul neamurilor, sfântul Paul, îl descrie magistral în scrisoarea sa către romani: „Nu fac binele pe care îl vreau, ci săvârşesc răul pe care nu-l vreau” (7,19). Iar ca fiinţă socială, conflictul intern se vădeşte în raporturile cu semenii în sumedenia de neînţelegeri.

Pentru o convieţuire paşnică, au fost stabilite, de-a lungul vremurilor, reglementări numeroase care, de cele mai multe ori s-au dovedit imperfecte, necesitând noi şi noi amendamente.

Este cunoscută în istoria umanităţii „regula de aur”:”ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face! Ceea ce vrei să-ţi facă altul, fă-i şi tu lui!”.

Însuşi Creatorul, prin mesagerii săi, le arată cum să se comporte corect: „Ascultă, Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toate puterile tale. Şi să fie cuvintele acestea, pe care eu ţi le poruncesc astăzi, în inima ta; să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti despre ele când stai în casă sau mergi pe drum, când te culci şi când te scoli” (Dt.4,6-7). Isus Cristos, Dumnezeu adevărat şi om adevărat, pedagogul desăvârşit, o spune clar şi răspicat: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău. Aceasta este cea  mai mare şi cea dintâi poruncă. Iar a doua este asemenea acesteia: Să-l iubeşti pe aproapele ca pe tine însuţi. In aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii” ( Mt.22,37-40 ).

Acelaşi Învăţător dumnezeiesc, Isus, care a venit în lume ca prin jertfa crucii să-i împace pe oameni cu Dumnezeu, ne învaţă şi porunca iertării. La întrebarea lui Petru: „Doamne, de cîte ori să-iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?”

Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte”(Mt.18,21-22).

În dumnezeiasca şi ampla sa „predică de pe munte”, Isus ne îndeamnă, pentru ca iubirea faţă de aproapele să fie cât mai completă, să-i iubim chiar şi pe duşmani: „Iubiţii pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută, ca să fiţi fiii Tatălui vostru cel din ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” ( Mt.5,44-45 ).

În lumina lui Isus Cristos, în Biserica sa, răsună de aproape două mii de ani minunatul „elogiu al iubirii” din capitolul al 13-lea, din prima scrsoare către corinteni, a sfântului apostol Paul: „Iubirea esre îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, nu se laudă, nu se mândreşte. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine seama de răul primit. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le ândură. Iubirea nu încetează niciodată”( v.4-5a).

Cu adevărat, tot ceea ce este mare şi frumos, vrednic de luat în seamă în istoria creştină este opera iubirii de Dumnezeu şi de oameni. Toate acestea îndreptăţesc convihgerea că religia creştină este religia iubirii.

„Dumnezeule, Părintele nostru, tu ne-ai creat după chipul şi asemănarea ta. Fă-ne ca, după exemplul paternităţii tale, să trăim în prietenie, iubire şi milostivire faţă de toţi. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin”.

                                                                                 P.A.Despinescu              

Citit 63 ori
Mai multe din această categorie:

Calendar

« Ianuarie 2018 »
Lun Marţi Mie Joi Vin Sâm Dum
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31