DUMINICA a 21-a C-2016

21 August 2016

        „Doamne, sunt puţini cei mântuiţi?”( Lc.13,23).

O întrebare de cea mai mare importanţă, vitală, care merită să ne preocupe mereu, „zi şi noapte”. Duminica aceasta ne-o reaminteşte în textul evanghelic (Lc.13,22-30).

Isus este în drumul spre Ierusalim, străbătând localităţi, învăţând mulţimile despre tainele împărăţiei dumnezeieşti pentru care este creat tot omul. Nu-i de mirare dacă o astfel de învăţătură te face să reflectezi şi să iei o atitudine corespunzătoare. În această situaţie se afla ascultătorul la care face referire sfântul evanghelist Luca. Era cu siguranţă un păcătos ca oricare om, sau, poate, şi mai şi. De răspunsul  învăţătorului excepţional, depindea mântuirea sau nemântuirea lui. Îşi face curaj şi întreabă: „Doamne, sunt puţini cei mântuiţi?”. Evanghelistul Luca redă forma laconică, general valabilă şi plină de speranţă a răspunsului: „Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă” (v24a), cuvintele care urmează fiind ca o avertizare, în sensul: cât mai aveţi timp.

Primul evanghelist sinoptic, sfântul apostol Matei, redă aceeaşi idee, cu motivaţia necesară, directă: „Intraţi pe poarta cea strâmtă, pentru că largă este poarta şi lată calea ce duce spre pieire şi mulţi sunt cei care merg pe ea.. Dar cât de strâmtă este poarta şi cât de îngustă calea care duce la viaţă! Şi puţini sunt cei care o găsesc”( 7,13-14 ). E normal ca aceste cuvinte ale Învăţătorului să producă îngrijorare şi conformare.

Sfântul apostol şi evanghelist Ioan care a scris şi cartea Apocalipsului, este încurajator. După ce descrie punerea sigiliului dumnezeiesc „ pe frunea slujitorilor Dumnezeului nostru”, cei 144.ooo din toate triburile fiilor lui Israel, câte 12.ooo din fiecare trib, adaugă: „După acestea, am văzut, şi iată, o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile. Ei stăteau în picioare în faţa tronului şi în faţa Mielului, îmbrăcaţi în haine albe şi cu ramuri de palmier în mâini. Ei strigau cu glas puternic: „Mântuirea este de la Dumnezeul nostru, cel care şade pe tron, şi de la Miel” ( 7,1-11 ).

Fără îndoială, „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului”(1Tim.3b-4). Pentru aceasta este necesară o viaţă de credinţă şi de iubire efectivă faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni.

Iubirea milostivă a lui Dumnezeu şi universalitatea mesianică a mântuirii este prevestită de către marele profet şi poet al Vechiului Testament, Isaia, care, arătând evreilor marea bunătate a lui Dumnezeu faţă de ei, le atrage atenţia că şi celelalte neamuri vor fi beneficiarii aceleiaşi milostiviri, astfel că dintre evrei vor fi apostoli care vor face cunoscută gloria lui Dumnezeu printre neamuri, Acestea,

  vor aduce şi ele ofrande Domnului la muntele meu cel sfânt din Ierusalim […] Voi lua şi dintre ei preoţi şi leviţi” ( 66,18-21).

Autorul Scrisorii către Evrei ( 12,5-7.11-13 ), text înscris în lectura a doua a duminicii, scoate în evidenţă bunătatea lui Dumnezeu faţă de oameni chiar şi prin pedagogia „neplăcută” a mijloacelor de corecţie, mai mult sau mai puţin forte: „Căci pe cel pe care îl iubeşte, Domnul îl pedepseşte şi îl bate cu nuiaua pe orice fiu pe care îl iubeşte”.

Lucrând „cu frică şi cutremur”, zi de zi, la opera de mântuire a sufletelor noastre, ridicăm cu pietate rugăciunea către Tatăl ceresc, spunând:

„Dumnezeule, care uneşti într-o singură voinţă cugetele celor care cred în tine, dă-i poporului tău harul să iubească ceea ce porunceşti şi să dorească ceea ce făgăduieşti, pentru ca, în nestatornicia lumii acesteia, inimile noastre să fie ancorate acolo unde se află adevăratele bucurii. Prin Cristos Domnul nostru. Amin” / Rugăciunea Duminicii a 21-a C /

                                                                                                                         P.A.Despinescu   

Citit 1685 ori

Calendar

« Septembrie 2020 »
Lun Marţi Mie Joi Vin Sâm Dum
  1 2 3 4 5 6
7 8 9 10 11 12 13
14 15 16 17 18 19 20
21 22 23 24 25 26 27
28 29 30