DUMINICA a 23-a C.2016

04 Septembrie 2016

 

  „Dumnezeul meu, totul meu” (Sf.Francisc din Assisi).

   „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (jn.20,28).

După activitatea evanghelizatoare în satele şi cetăţile din Galileea, învăţând şi făcând bine celor aflaţi în dificultate, Isus a decis să se îndrepte spre Ierusalim unde avea să împlinească opera de mântuire a oamenilor prin suferinţa, moartea şi învierea de a treia zi.

Ca peste tot, mulţimile îl ascultau pentru că vorbea ca nimeni altul; îi aduceau bolnavii ca să fie vindecaţi, iar mulţi îl urmau, unii poate din curiozitatea de a vedea semnele extraordinare pe care le făcea, alţii, desigur, cu dorinţa de a-i asculta învăţătura, a o reţine pentru a deveni mai buni.

Isus, a cărui carte de identitate este: „lumina lumii, calea, adevărul şi viaţa”, avea misiunea de a-i îndrepta pe oameni spre adevăratul şi unicul Dumnezeu în fiinţă şi întreit în persoane. să-i elibereze din robia păcatului, să se ataşeze cu tot sufletul de El, împlinind astfel rostul existenţei lor. Aşadar, pe bună dreptate putea să spună, aşa cum citim în textul evanghelic al acestei duminici ( Lc.14,25-33 ): „Dacă cineva vine la mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, femeia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu. Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu” (v.26-27). Cuvinte, la o primă citire, prea dure, nefireşti pe buzele celui care este IUBIREA. Primul sinoptic, sfântul evanghelist Matei este mai nuanţat. El scrie: „Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult det pe mine nu este vrednic de mine; şi cine îşi iubeşte fiul  sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine. Cine nu-şi ia crucea şi nu mă urmează nu este vrednic de mine”(10.37-38).

Este cunoscut şi respectat în lume dreptul de autor cât priveşte o operă literară, artistică, invenţii etc.  Iar Creatorul universului, al omului să nu aibă acest drept sacru asupra capodoperei sale omul? Acelaşi evanghelist Matei a reţinut propoziţia categorică a dumnezeiescului învăţător: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni! Ori, ori!” (6,24).

De fapt, viaţa creştină, asceza creştină este o exercitare continuă pentru libertatea adevărată, pentru deschiderea plină de smerenie faţă de harul lui Dumnezeu fără de care nu putem face binele care ne asigură moştenirea veşnică.Autorul Cărţii Înţelepciunii, în textul primei lecturi a acestei dminici (9,13-18b) recunoaşte iubirea milostivă dumnezeiască prin care putem cunoaşte planul lui Dumnezeu: „Cine ar fi cunoscut planul tău dacă nu i-ai fi dat înţelepciunea şi nu l-ai fi trimis pe Duhul tău Cel Sfânt din înălţimi? Astfel au fost îndreptate căile celor de pe pământ, oamenii au învăţat cele plăcute ţie” (v.17-18b).

O rezolvare a unui caz social din antichitatea bazată pe scavagism ne este prezentată în textul lecturii a doua a duminicii, din scrisoarea sfântului apostol Paul către Filemon (9b-10.12-17), convertit la creştinism, din comunitatea Colose, căruia apostolul neamurilor îi scrie în favoarea sclavului Onesim, fugit de pe moşia lui Filemon. Este evidenţiată importanţa credinţei şi a carităţii creştine care apropie pe oameni, făcându-i să se considere fraţi în acelaşi Fiu al lui Dumnezeu, Isus Cristos, Domnul nostru.

Bucurându-ne de intrarea în circuitul milostivirii divine, ne rugăm:

„Părinte sfânt, tu îi înveţi  pe oameni să devină discipoli ai Fiului tău. Fă-ne să ascultăm glasul lui care răsună în conştiinţele noastre, şi să fim animaţi de un stil de viaţă care să-i ajute şi pe ceilalţi să trăiască în credinţă. Aşa te rugăm, prin Cristos , Domnul nostru. Amin”.

                                                                              P.A.Despinescu

                                                                                              

 

 

Citit 1594 ori

Calendar

« Septembrie 2020 »
Lun Marţi Mie Joi Vin Sâm Dum
  1 2 3 4 5 6
7 8 9 10 11 12 13
14 15 16 17 18 19 20
21 22 23 24 25 26 27
28 29 30