Duminica a 32-a de peste an

04 Noiembrie 2016

 

Luca 20,27-38

 

În acel timp, au venit la Isus unii dintre saducei, care spun că nu este înviere, şi l-au întrebat: 28"Învăţătorule, Moise a scris: «Dacă cineva are un frate căsătorit care moare fără să aibă copii, fratele lui să ia femeia şi să ridice urmaşi fratelui său!» 29 Erau deci şapte fraţi. Primul, luându-şi soţie, a murit fără copii. 30 Cel de-al doilea 31 şi cel de-al treilea au luat-o de soţie. Şi toţi cei şapte au murit şi nu au lăsat copii. 32 În cele din urmă, a murit şi femeia. 33 Aşadar, la înviere, căruia dintre ei îi va fi soţie femeia? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie". 34 Isus le-a răspuns: "Fiii lumii acesteia se însoară şi se mărită; 35 însă cei consideraţi vrednici să dobândească lumea cealaltă şi învierea din morţi nu se vor însura şi nici nu se vor mărita, 36 pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar că morţii învie, o arată şi Moise în relatarea despre rug, când îl numeşte pe Domnul: «Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob». 38 Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru el".

 Această primă duminică din luna noiembrie este apropiată de ziua în care se am pomenit toţi credincioşii răposaţi. Fiecare creştin se roagă pentru persoanele dragi care au trecut înainte pe drumul vieţii iar acum sunt în veşnicie. Credinţa în înviere şi în comuniunea sfinţilor dă posibilitate credincioşilor din Biserica încă peregrină pe pământ să se roage pentru sufletele credincioşilor care mai au nevoie de purificare. Însă, evanghelia de azi ne ajută pe fiecare în parte să întărim credinţa noastră în înviere.

  „Nu moartea vine să mă caute, ci bunul Dumnezeu.”

  Astfel spunea Sf. Tereza a Pruncului Isus exprimând marea transformare a morţii pe care numai credinţa o poate oferi. Este adevărat că toţi ne temem de moarte oricât de mult am încerca să ascundem acest lucru. Deşi credem într-un paradis veşnic ne temem de faptul că am putea să nu ajungem acolo. Tocmai de aceea trebuie să fim conştienţi pe parcursul întregii vieţii că orice gând, cuvânt şi acţiune sunt seminţe pentru veşnicie. În sensul acesta putem spune că împotriva morţii veşnice există un singur remediu: a trăi în fiecare clipă o viaţă nemuritoare!

  „Cristos a transformat toate apusurile noastre în răsărituri.”

 Sunt cuvintele Sf. Clement de Alexandria, ce ne oferă multă mângâiere.daca Cristos a învins moartea şi păcatul, poate să învingă şi răul din viaţa noastră. De multe ori suntem atât de copleşiţi de dificultăţile vieţii încât „murim” zilnic şi, poate de mai multe ori pe zi. A privi la Cristos care este Principele Vieţii ne ajută să ne bucurăm de viaţă, ca fiind darul lui Dumnezeu, încercând să fim cât mai vii în trăirile noastre. Ştim ce răpeşte viaţa din noi: păcatul. Evitându-l viaţa noastră se poate transforma într-un răsărit plin de lumină.

  „Moartea este o cădere, pe care credinţa o interpretează ca fiind o cădere în braţele Dumnezeului cel viu care se numeşte Tată.”

 Aceste cuvinte ale marelui teolog Karl Rahner scot în evidenţă adevărata realitate a morţii. Pentru cel care se pregăteşte toată viaţa pentru a muri bine, acest moment nu poate să fie decât încununarea drumului pământesc. Creştinul trebuie să iubească viaţa deoarece aceasta îi dă posibilitatea să îl caute pe Dumnezeu. Trebuie să iubească şi moartea deoarece aceasta îi dă posibilitatea să îl găsească pe Dumnezeu. Iar dacă viaţa pământească îi va permite să se bucure de acest dar atunci se poate spune că moartea a fost destinată să moară.

Pr. Felix Roca

 

 

 

 

Citit 1512 ori Ultima modificare Duminică, 06 Noiembrie 2016 10:18

Calendar

« August 2020 »
Lun Marţi Mie Joi Vin Sâm Dum
          1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30
31            
X

Right Click

No right click